Lectie de istorie: Grande Inter sub Helenio Herrera

Bun, am decis ca din cand in cand sa mai rascolesc trecutul pentru a preda lectii de istorie. Si ca sa am un inceput bun in acest sens, voi incepe cu propria echipa si perioada ei de glorie. In anii 60, Grande Inter, cu Helenio Herrera. 

Helenio Herrera a devenit o figura relativ cunoscuta in Spania post-belica, dupa ce a reusit sa castige doua titluri in La Liga cu Atletico Madrid in perioada in care s-a aflat la carma Colchoneros, intre 1949 si 1952. Cei sase ani care au urmat plecarii de pe Vicente Calderon l-au surprins pregatind mai multe echipe de mijlocul clasamentului, precum Malaga, Deportivo La Coruna, Sevilla și Belenses. Asta pana in 1958, cand a semnat cu Barcelona. Herrera a adus alte doua titluri in Primera pe Camp Nou si a ajuns la patru campionate cucerite in Spania in palmaresul sau individual. In 1960, Herrera a plecat de la Barca pentru a semna cu Inter Milano, iar spaniolul s-a dovedit a fi principalul catalizator pentru perioada de aur din istoria clubului cunoscuta sub numele de Grande Inter.

Herrera este creditat cu transformarea lui Inter intr-una dintre cele mai mari echipe din Europa la acea vreme. El l-a adus pe Luis Suarez cu el de la Barcelona. A fost un transfer urias la acea vreme, mai ales avand in vedere faptul ca mijlocașul a castigat premiul pentru ”Cel mai bun fotbalist european al anului”  pentru contributia sa in dubla castigată de clubul blaugrana in acel an. Herrera a modificat tactica echipei intr-un sistem 5–3–2 cunoscut sub numele de Verrou (surubul de la usa) pentru a induce o flexibilitate mai mare pentru contra-atacuri. Sistemul catenaccio a fost inventat de un antrenor austriac pe nume Karl Rappan, iar Herrera l-a adoptat si perfectionat astfel incat a reusit sa creeze o echipa in care puteau marca si fundasii. 

In timpul primului sezon al echipei cu Herrera la club, Inter a terminat pe locul 3 in Serie A si pe locul 2 anul urmator, inainte de a castiga, in sfarsit, primul sau Scudetto în 1963, urmat de victorii in Cupa Campionilor Europeni in 1964 și 1965. Pentru performatțele echipei sale, Herrera a fost numit ll Mago (magicianul). Primul 11 cu jucatori ca Tarcisio Burgnich si Giacinto Facchetti in aparare; Armando Picchi in mijloc; play-makerul Luis Suárez; atacantul central Jair; mijlocașul stanga Mario Corso; si Sandro Mazzola, inter-dreapta. Campania din Cupa Campionilor in 1963–64, Inter trecea de Partizan Belgrad in sferturi si de Borussia Dortmund in semifinala. 

In finala, nerazzuri s-au intalnit cu Real Madrid, o echipa care a ajuns in sapte din cele noua finale de pana atunci. Real Madrid era o echipa de staruri imbatranite care au facut valuri in anii ’50, precum Puskas si Di Stefano, si cativa jucatori tineri si promitatori. Sandro Mazzola a fost cel care a iesit la rampa, marcand doua goluri intr-o victorie de 3-1. Inter a continuat in acest ritm, revendicand Cupa Intercontinentala dupa finala cu argentinienii de la Independiente. Un an mai tarziu, Inter a repetat performanta invingand-o pe Benfica chiar in finala organizata acasa, pe Meazza. Jair a marcat singurul gol intr-o victorie de 1-0. In plus, pentru al doilea an consecutiv, Inter a castigat Cupa Intercontinentala in dauna lui Independiente.

Ulterior, insa, au inceput sa plece jucatori, iar echipa s-a destramat, eventual. In 1967, Inter a pierdut finala Cupei Campionilor cu Celtic, iar un an mai tarziu Herrera a plecat de pe Meazza pentru a-si asuma postul de selectioner al Italiei. 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *